Traditii de nunta frantuzesti

Afla care sunt traditiile nuntii la francezi. Unele dintre traditiile de nunta frantuzesti din trecut inca se mai tin si in zilele noastre.

Tinuta nuptiala

In perioada medievala si renascentista, rochiile de mireasa erau de fapt versiunile mai elaborate ale rochiilor contemporane si nu aveau vreo culoare distincta. Cea mai buna rochie e miresei era transformata intr-o rochie de mireasa, impodobita cu bijuterii, broderii, dantele si mici detalii cum ar fi funde, ciucuri, panglici sau paiete. De fapt, pana in secolul 19, miresele purtau orice culoare la nunta, chiar si negru, mai ales daca viitorul lor sot era vaduv. In traditia biblica culoarea alb simboliza bucuria, iar albastru puritatea.

Trusoul nuptial

Termenul frantuzesc trousseau se refera la multimea de asternuturi si haine. Un trusou contine haine pentru a fi purtate duminica, rochii de zi cu zi, lenjerie si asternuturi brodate pe care viitoare mireasa le-a pregatit pentru viata in viitoarea familie.

Potrivit traditiei frantuzesti dulapul de nunta, cunoscut si sub numele de cufarul norocos este folosit pentru trusoul miresei. Acesta este gravat de tatal viitoarei mirese cu simboluri de bogatie si prosperitate si este dat acesteia cand inca este adolescenta.
In timpul secolului al-XVIII-lea dulapurile de nunta erau facute de mestesugari si oferite proaspetilor insuratei drept cadou de nunta.

Procesiunea nuntii

Aceasta traditie inca se practica in satele mici si presupune ca mirele sa mearga dimineata la mireasa acasa si sa o strige. Mirele merge alaturi de mireasa pana la capela intr-o procesiune. Alaiul are in frunte muzicieni, apoi urmeaza mireasa cu tatal acesteia si invitatii iar la capatul alaiului sta mirele alaturi de mama sa. Copiii blocheaza drumul mirilor cu panglici, pe care mireasa trebuie sa le taie, traditie ce simbolizeaza trecerea peste greutatile vietii.

Ceremonia nuntii

In biserica plina de flori si cu miros de tamaie, cuplul sta sub o bolta. O bucata patrata de matase numita carre este tinuta peste capul miresei si al mirelui in timp ce acestia primesc binecuvantarile finale. Tot un astfel de voal este folosit si de baptisti la botezul noului nascut.

Dupa ce ies din biserica, asupra cuplului se arunca orez sau grau in semn de prosperitate si fertilitate. In drumul lor spre iesirea din biserica cuplul paseste fie printr-o arcada de flori fie calca pe frunze de dafin.

Receptia nuntii

In Evul Mediu, invitatii la nunta aduceau mici prajituri, faceau o gramada cat mai inalta si o puneau in centrul unei mese. Daca mireasa si mirele se puteau saruta deasupra gramezii de prajituri formata fara a o darama, atunci aveau sa duca o viata prospera.

Tortul nuntii, cunoscut sub numele de "la picce montee" a fost inventat de catre un bucatar francez in secolul al-XVII-lea. Tortul este facut din mici gogosele umplute cu crema, asezate piramidal si acoperite cu glazura de caramel sau zahar ars.

La receptie mirii toasteaza dintr-o cupa gravata (la coupe de marriage) cu doua manere, de obicei o mostenire pretioasa de familie oferita din generatie in generatie.

Traditia jartelei

Traditia jartelei este originara din cultura evreilor unde fidelitatea era simbolizata de o panglica purtata de mireasa in ziua nuntii. Aruncarea jartelei a devenit populara in secolul al-XIV-lea. In Franta, cavalerul de onoare este cel care trebuie sa fure jarteau miresei fie de la aceasta fie de la mire.