Rapirea mireselor din Kirghistan

Din 1991 de cand Kirghistanul si-a capatat independenta practica rapirii mireselor a fost reluata.

O treime dintre toate casatoriile din Kirghistan sunt rapriri. In general, un barbat iti rapeste mireasa prin forta sau inselaciune, inrolandu-si familia pentru a-l ajuta s-o convinga pe femeie sa se casatoreasca cu el. Daca are sucees, a doua zi dimineata mireasa va sta cuminte intr-o zona cu perdetele purtand o rochia alba de mireasa si un batic de nunta iar un imam va fi chemat sa casatoreasca cuplul.

Fraza kirghistana ala kachuu descrie procesul - mot a mot inseamna apuca si fugi. Unele mirese sunt rapite de straini, altele de barbati pe care ii cunosc. Unele scapa dupa chinuri violente, dar majoritatea sunt convinse sa stea de frica scandalului sau datorita traditiei. In cazul musulmanilor kirghistani, la care virginitatea este venerata, o fata care este rapita si apoi pleaca este considerata a fi depravata. Daca familia ei refuza sa o primeasca inapoi acasa din cauza rusinii, aceasta are putine optiuni. Cu puritatea pusa sub semnul intrebarii, dupa o noapte petrecuta la un barbat acasa, multe femei accepta ceea ce cred ele ca le este soarta.

Cu toate ca se zice ca practica are radacini in obieceiurile nomade, traditia ramana ciudata in raport cu Kirghistanul modern. Ala kachuu era considerata in afara legii in era sovietica si ramane ilegala potrivit codului criminal kirghiz, dar de cand cu proclamarea independentei in 1991 , incidentele au reaparut. In mare parte pentru ca ala kachuu este vazuta ca un simbol al identitatii nationale negate de autoritatile sovietice. Si in plus, in tarile religioase exista putine oportunitati pentru barbatii si femeile singure sa se intalneasca si sa socializeze.

Presiunea parentala pusa pe un barbat de a lua o femeie drept sotie la o anumita varsta ramane puternica si, comparata cu cheltuielile unei nunti normale, rapirea unei mirese este considerata o alternativa mai ieftina pentru familia lui, care in mod normal plateste nunta.

In general rapirea este marcata de o ceremonie musulmana acasa, cu toate ca unele familii tin si o petrecere de nunta. Un animal este sacrificat si sarbatoarea poate tine si o luna. Rar aceste casatorii sunt inregistrate oficial, lasand mireasa fara drepturi la proprietate sau chiar fara drepturi asupra copiilor.

Femeia, proprietatea sotului

Dupa casatorie, mireasa este considerata ca apartinand familiei sotului ei, care plateste pentru traiul si educatia ei. Asa ca, decizia de a lasa o fiica cu rapitorul ei este una economica. Chiar daca familia protesteaza, rar duc protestul la bun sfarsit, pentru ca politistii sunt platiti de rapitor si familia acestuia. In schimb, mirele viziteaza familia miresei dupa nunta pentru a cere iertare pentru comportamentul ui, aducadu-le daruri cum ar fi oi, vite sau bani, haine, vodca si dulciuri.