Istoria verighetelor

Simbolistica inelului de nunta dateaza de aproape 5000 de ani, atunci cand niste egipteni au rasucit cateva fire canepa pentru a face inele si bratari.

Acestia credea ca forma rotunda a inelelor era in stransa legatura cu dragostea eterna fara de sfarsit.

Acum 2000 de ani, inele asiatice tip puzzle erau folosite ca verighete. Se spune ca sultanii si seicii cereau fiecarei sotii a lor sa poarte unul ca semn de angajament al fidelitatii, in timp ce acestia erau plecati. Daca pentru vreun motiv, femeia isi dadea inelul jos, acesta era greu de pus la loc, fara a stii raspunsul la puzzle.

Ceremonia schimbarii verighetelor

Inainte de 1940 doar 15% dintre miri primeau inele. Traditia inelelor duble a inceput sa fie populara in timpul celui de-al doilea razboi mondial atunci cand in jur de 60 % dintre cupluri faceau schimb de inele. Acest procent a crescut la 70 % in timpul Razboiului din Coreea.

Eticheta purtarii verighetei

Vechii egipteni si romani credeau ca prin degetul inelar de pe mana stanga trece vena dragostei, care este direct conectata la inima. Cu toate ca oamenii de stiinta au discreditat aceasta teorie - multi romantici inca o cred.

O alta teorrie sugereaza ca in timpul secolului al 17 lea, verighetele erau purtate pe degetul mare si apoi mutate pe al patrulea deget de pe mana stanga in timpul ceremoniei nuntii.