Istoria rochiei de mireasa

Rochia de mireasa este unica. Pentru mireasa, mai mult decat pentu mire, ziua nuntii este cea mai frumoasa zi. De-a lungul istoriei, femeile au incercat sa-si faca pentru ziua nuntii o rochie care sa ia ochii invitatilor si in care sa se simta perfect.

Bijuterii si materiale scumpe

Rochiile printeselor din vremurile trecute erau facute din cele mai scumpe materiale ca damascul, matasea, catifeaua, satinul, blana sau lana cu fir de aur sau argint. Rochia era cusuta cu precizie iar pe ea erau incrustate diamante, rubine, safire si perle.

In secolul 15, Margareta de Flandra a avut o rochie asa de grea din cauza bijuteriilor, incat a trebuit sa fie carata la propriu de doi barbati pana la biserica.

Femeile din celelalte clase sociale incercau sa copieze modelul rochiilor printeselor. Astfel, o femeie din clasa mijlocie, cu toate ca aspira la catifea si matase sau la blanuri de zibelina sau nurca, purta blana de vulpe sau iepure iar rochia era facuta din panza sau o lana mai buna pentru a-si impresiona prietenii.

Culoarea

Albul si variatele lui nuante a fost dintotdeauna culoarea favorita a femeilor datorita simbolisiticii (virginitate, inocenta). Bleu-ul a fost si el o culoare foarte populara mai ales pentru asocierea cu Fecioara Maria, simbolizand puritatea, fidelitatea si dragostea eterna.

Rozul era o culoare folosita mai ales de femeile care se casatoreau in luna mai. Totusi rochia nu trebuia sa dea in rosu, intrucat in perioada  Victoriana aceasta culoare era purtata de femeile usuratice.

 Printre nuantele mai putin populare se numara si verdele. Se zicea ca verdele aducea ghinionul si chiar si ploaia in ziua cea mare.

 Orice nuanta de bej sau maro era considerate rustica. Se zicea ca daca aveai o rochie maro vei trai in afara orasului.

  Culoarea rochiei femeilor din clasa de jos era gri, mai ales ca puteau refolosi rochia pentru duminicile cand mergeau la biserica.

 Invitatilor li se puneau flori in piept, iar mireasa purta flori in par, sau o ghirlanda de flori in jurul rochiei. Rozmarinul, mirtul si floarea de portocal erau folosite pe la 1830.

  Refolosirea rochiei

 In secolul 19, timp de un sezon, mireasa avea sa-si mai poarte rochia de mireasa in vizitele sale la familie, prieteni si cunostinte, dar fara trena si florile de pe ea.